Descriere test:

            Electroencefalografia reprezinta inregistrarea potentialelor electrice ale activitatii spontane a neuronilor corticali, cu ajutorul electrozilor aplicati pe scalp.  In trecut era o metoda de diagnostic cu o aplicabilitate vasta. Cu timpul EEG a fost inlocuita de metodele mai performante de diagnostic, tomografia computerizata (TC) si rezonanta magnetica (RMN). Cu toate acestea, electroencefalografia ramane a fi utilizata pe larg, in special in diagnosticul epilepsiei, a encefalopatiilor, in monitorizarea activitatii cerebrale in timpul anesteziei.

Principiile electroencefalografiei

EEG inregistreaza curentii extracelulari corticali, formati din sumarea atat a potentialelor excitatoare cat si inhibitoare generate de neuroni. Sursa acestor potentiale o reprezinta neuronii corticali, odata ce campurile electrice scad odata cu patratul distantei de la suprafata corticala. Totusi, activitatea neuronilor corticali este influentata puternic de structurile subcorticale. Impulsurile de la aceste formatiuni, sunt responsabile pentru formarea paternurilor caracteristice observate la electroencefalografie.

Realizarea procedurii

Electroencefalografia se realizeaza ca regula la un pacient aflat cu ochii deschisi, fiind relaxat intr-un fotoliu comod sau culcat. Electrozii de argint, sub forma de discuri de 0,5 cm in diametru sunt atasati de scalp cu ajutorul unei substante adezive si a unei paste conductive (sau doar pasta conductiva). La o electroencefalografie standart, sunt aplicati 21 sau mai multi electrozi de suprafata. Semnalele preluate de electrozi sunt amplificate pana cand sunt  suficient de puternice pentru a devia trasorul cu cerneala, determinand trasarea unei linii ondulante pe o hartie care se misca cu o viteza de 3 cm/s. Ca regula, se inregistreaza concomitent mai multe semnale din diferite regiuni ale boltii craniene. Traseele obtinute reprezinta electroencefalograma. In ultimul timp, tot mai mult se utilizeaza electroencefalografia digitala, in care traseele sunt vizualizate pe ecranul monitorului si stocate in forma electronica.

Pe langa inregistrarea electroencefalografiei in repaus, se mai utilizeaza si cateva proceduri de activare, destinate a amplifica activitatea electrica corticala sau de a genera activitati electrice care nu sunt observate in mod normal in timpul repausului.

• Proba cu hiperventilare. Pacientul este rugat sa respire profund timp de 3 minute cu o frecventa aproximativa de 20/min. Hiperventilarea poate determina aparitia activitatii epileptice specifice sau a altor anormalitati electrice la EEG.
• Proba cu lumina.O sursa puternica de lumina oscilanta (un stroboscop) este plasata la aproximativ 30 de cm de ochii pacientului si este pusa sa oscileze cu o frecventa de la 1 la 20/s in timp ce pacientul tine ochii deschisi sau inchisi.
• Proba cu somn.Electroencefalogradia este inregistrata in timp ce pacientului i se permite sa adoarma de sinestator sau cu ajutorul sedativelor. Somnul este extrem de util in evidentierea anormalitatilor, in special in caz de prezenta a epilepsiei de lob temporal sau altor tipuri de epilepsie.

Aplicatiile clinice ale electroencefalografiei

Electroencefalografia este utilizata in urmatoarele situatii:

• In diagnosticul epilepsiei si diferentierea acesteia de alte stari convulsive (convulsiile psihogenice, sincopele, tulburarile extrapiramidale ale miscarii).
• In diagnosticul encefalopatiilor (EEG este practic unica metoda de diagnostic a encefalitei spongiforme subacute).
• Ca test de stabilire a mortii cerebrale
• In monitorizarea si pronosticul pacientilor comatosi

Monitorizarea electroencefalografica continua sau video-EEG este utilizata cu scop de:

• Caracterizare a tipului accesului convulsiv pentru elucidarea diagnosticului sau ajustarea a tratamentului
• Pentru elucidarea regiunii corticale de unde s-a initiat accesul epileptic, in vederea unei interventii chirurgicale ulterioare
• Pentru monitorizarea unui status epileptic non-convulsiv