Academica Pitar Moş
Adresa: Pitar Moş Nr. 20, Sect. 1 - Bucureşti, România
E-mail programări: pitarmos@academica-medical.ro
Academica Aviatorilor
Adresa: Bd. Aviatorilor Nr. 67, Sect. 1 - Bucureşti, România
E-mail programări: aviatorilor@academica-medical.ro
Osteodensitometria este o investigaţie clinică de măsurare a densităţii osoase şi reprezintă o metodă de detectare a osteoporozei, precum şi a altor probleme ale tesutului osos.
Osteodensitometria DEXA este una dintre cele mai moderne tehnici, care foloseşte raze X de densitate diferită ce străbat osul, permiţând aprecierea densităţii osului, respectiv a gradului de rarefacţie osoasă.
Avantajele acestui sistem sunt multiple:
Indicaţia ostedensitometriei este stabilită de medicul curant care poate solicita acordul medicului specialist ortoped, internist, reumatolog sau endocrinolog. Recomandarea pentru investigarea şi surprinderea la timp a rarefacţiei osoase (osteoporoza) este pentru:
Pâna nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, chiar o problemă majoră de sănătate publică deoarece afectează o populaţie din ce în ce mai mare. Evaluarea riscului de osteoporoză are la baza măsurarea densităţii minerale osoase. Măsurarea densităţii osoase se face în principal cu ajutorul absorbţiometriei duale cu raze X denumita pe scurt DEXA sau DXA considerată "standardul de aur" în diagnosticul osteoporozei şi în evaluarea riscului de fracturi osteoporotice. Metoda foloseşte razele X, dar expunerea la radiaţii este foarte mică: pacientul este expus la o doză de radiaţii de 20- 30 de ori mai mică decât pentru o radiografie toracică. Tehnologia DEXA este de asemenea eficientă pentru urmărirea efectelor tratamentului pentru osteoporoză şi pentru depistarea altor boli care cauzează pierderea ţesutului osos.
Ce regiuni scheletice se investighează?Densitatea minerală osoasă se măsoară la nivelul unor regiuni scheletice reprezentative pentru osteoporoză: coloana lombară, şold, antebraţ, sau la nivelul întregului schelet. Alegerea regiunii este făcută numai de către specialist în funcţie de particularităţile pacientului. Rezultatul investigaţiei este reprezentat de valoarea măsurată a densităţii minerale osoase şi de scorul T şi scorul Z. Parametrul care pune diagnosticul este scorul T care arată cât de mult este diferită densitatea minerala a pacientului de cea a adultului tânăr; acest parametru este esenţial în evaluarea masei osoase.
Mai este nevoie şi de radiografia clasică în diagnosticul osteoporozei?Osteoporoza ca pierdere de masă osoasă este vizibilă pe radiografia simplă numai într-o formă avansată (după ce s-a pierdut 30% din masa osoasă); mai mult, este o metodă imprecisă de evaluare a densităţii minerale osoase. Atenţie! Chiar scăderi ale densitatii osoase de 33% pot "scăpa" radiografiei clasice. Uneori şi rarefacţii de până la 70% trec neobservate la examinarea clasică. Radiografia clasică a segmentelor scheletice interesate este obligatorie însă pentru diagnosticul fracturilor vetebrale care pot fi consecinţa osteoporozei. Din acest motiv, pacienţii care se prezintă la evaluarea densitometrică trebuie să facă obligatoriu şi radiografia coloanei dorsale, respectiv lombare de profil. În prezent, datorită performanţelor crescute ale echipamentelor DXA, acestea permit scanarea rapidă a coloanei vertebrale pentru evaluarea tasărilor vertebrale în mod automat şi cu o expunere la iradiere mult mai mică decât radiografia clasică. Echipamentul DXA aflat în dotarea Centrului Medsical Academica permite practic diagnosticul automat al fracturilor vertebrale (prin opţiunea morfometrie vertebrală) şi consecutiv înlocuirea radiografiei de coloană profil pentru diagnosticul tasărilor vertebrale, în condiţiile unei iradieri mult scazute şi a reducerii timpului şi disconfortului indus pacientului printr-o vizită suplimentară la radiologie.
Cum se pune diagnosticul de osteoporoză?Diagnosticul de osteoporoză este pus pe valoarea scorului T măsurat numai prin metoda DXA.
Aceasta clasificare este valabilă numai pentru femeile aflate la menopauză şi pentru bărbaţii de peste 50 de ani!
Diagnosticul de osteoporoză bazat pe scorul T măsurat prin DXA se supune unor reguli speciale în celelate situaţii (femei care nu sunt încă la menopauză, barbaţi tineri, copii etc.)
Este de preferat ca diagnosticul de osteoporoză să fie pus întotdeauna înaintea unei fracturi de fragilitate pentru că, odată instalate complicaţiile, riscul de fractură creşte foarte mult.
Osteoporoza este o boală care afectează întreg scheletul, caracterizată prin scăderea masei osoase şi afectarea rezistenţei osoase cu creşterea riscului de fractură. Complicaţiile osteoporozei sunt fracturile de fragilitate, adică fracturi ce apar de obicei la căderi de la propria înălţime. Sunt considerate fracturi osteoporotice:
Echipamentul din clinica noastră permite evaluarea cu precizie a dimensiunilor vertebrelor printr-o scanare rapidă a întregii coloane vertebrale din lateral, cu o iradiere mult mai mică decât la radiografia convenţională. Această evaluare ar trebui să fie inclusă în orice examen pentru diagnosticul osteoporozei, deoarece există posibilitatea ca pacientul să aibă fracturi/tasări vertebrale de care să nu ştie. Prezenţa acestora nu poate fi decelată prin densitometria uzuală de coloană şi modifică indicaţiile terapeutice. Spre exemplu, un pacient poate avea nişte valori densitometrice relativ bune la DXA efectuată în coloana lombară, şold sau antebraţ, dar poate avea o vertebră tasată la nivel toracic. Fără radiografie sau morfometrie vertebrală diagnosticul poate fi eronat şi pacientul nu primeşte tratament, deşi are osteoporoză severă.
Stabilirea raportului existent între masa musculară şi ţesutul adipos este importantă atât pentru specialiştii în recuperare medicală, cât şi pentru nutritionişti. Osteodensitometrul din Centrul Medical Academica apreciază proporţionalitatea dezvoltării somatice prin calculul procentajului ţesutului adipos şi a masei musculare active. Sub influenţa unei alimentaţii echilibrate şi a exerciţiilor fizice se dezvoltă fibrele musculare, iar ţesutul adipos comportă variaţii în funcţie de aceşti factori pe tot parcursul vieţii. Determinarea compoziţiei corporale este importantă pentru aprecierea corectă a starii de nutriţie şi monitorizarea tratamentului dezechilibrelor nutriţionale, precum şi pentru elaborarea unor indicaţii terapeutice adecvate. DEXA este considerată standardul de aur şi în determinarea compoziţiei organismului, mai precis în determinarea procentelor de grăsime, masă musculară şi apă ale corpului uman. La ce foloşeste? În dietele recomandate pentru slăbire, cântarul poate da uneori rezultate inadecvate: spre exemplu, un pacient care are la începutul dietei 40 kg de grăsime din cele 100 pe care i le arată cântarul, după dietă slăbeşte 10 kg (un rezultat foarte bun în aparenţă) şi poate să constate că a ramas tot cu 40 kg de grăsime, iar cele 10 kg le-a pierdut din muşchi. Invers, un alt pacient care, în pofida eforturilor nu pare să slăbească pe cântar, poate să constate că i-au rămas doar 30 kg de grăsime şi i-a crescut masa musculară, ceea ce transformă dieta într-un succes. În mod frecvent sunt utilizate pentru evaluarea compoziţiei corporale echipamente bazate pe bioimpedanţă, deoarece sunt mai accesibile şi foarte promovate în saloanele de cosmetică; sensibilitatea acestei metode este însă mai mica decât a densitometriei.
Osteodensitometrul din Centrul Medical Academica vine în ajutorul specialiştilor prin intermediul software-ului pediatric. Astfel sunt furnizate informaţii despre stadiul, evoluţia creşterii, diferenţieri de creştere între diversele segmente ale scheletului copilului, alături de evaluarea riscului de fractură osoasă. Creşterea şi dezvoltarea copilului reprezintă un proces extrem de dinamic, ce suferă de-a lungul evoluţiei mai multe modificări. Mecanismul creşterii şi dezvoltării este condiţionat genetic şi este influenţat de factori externi (alimentaţie, condiţii de viaţă, exerciţiile fizice făcute în primii ani de viaţă, diverse traumatisme etc.) şi de factori interni (factori genetici şi hormonali). Se poate calcula, de asemenea, raportul procentual dintre ţesutul osos, cel adipos şi cel muscular. Este totodată posibilă şi evaluarea în timp a tulburărilor de creştere, a tulburărilor metabolice, a efectelor nedorite apărute în urma unor tratamente sau a consecinţelor unor boli cronice.
O aplicaţie extrem de recentă scanării rapide pt. morfometrie vertebrală o reprezintă vizualizarea calcificărilor de pe aorta abdominală. Acestea pot fi evaluate conform unei scale numită AAC (abdominal aortic calcification) cu valori de maxim 8 sau maxim 24 (AAC 8 sau AAC 24). Ambele scale au aceeaşi valoare, trebuie doar specificat care din ele a fost folosită. La ce foloseşte? Un scor de peste 3 în AAC 8 respectiv peste 5 în AAC 24 reprezintă un risc semnificativ crescut de boală coronariană şi de accident vascular; informaţia este valoroasă din punct de vedere al iniţierii unui tratament cardiologic adecvat: spre exemplu, un pacient tânăr cu o valoare a tensiunii arteriale uşor crescută ar avea indicaţie de tratament antihipertensiv în timp ce prezenţa unor calcificări întinse la nivelul aortei abdominale ar indica instituirea rapidă a unui tratament mult mai agresiv şi mai complex.
Când alte terapii de îndepărtare a durerii provocată de distrugerea şoldului eşuează, înlocuirea articulaţiei ar putea fi răspunsul. Înlocuirea şoldului, numită artroplastie totală de şold, poate înlătura durerea şi poate readuce mobilitatea de care este nevoie zilnic. O înlocuire totală de şold reprezintă o procedură chirurgicală prin care cartilajul şi oasele afectate ale şoldului sunt înlocuite cu un material artificial. Datorită software-ului pentru proteze ortopedice, osteodensitometrul recunoaşte o proteză deja existentă, făcând diferenţa între ţesutul osos şi materialul din care aceasta este fabricată. Astfel, nivelul densităţii osoase este cel real, putând fi diagnosticate osificările periprotetice (formaţiuni osoase care înconjoară proteza totală de şold) care pot fi responsabile de limitarea mişcărilor articulaţiei. Postoperator, evoluţia acestei proceduri complexe trebuie monitorizată şi evaluată, pentru depistarea unor eventuale complicaţii. Problema reală a unui examen radiologic simplu constă în interpretarea acestuia, deoarece prezenţa metalului produce artefacte (mai puţin anumite aliaje, în special titanul).
